Și mai răstit și mai domol că să-nțeleg o dată: e-un rostogol de pisicuță ce stă să cadă de grăsuță. Charlota.

Cu travertin destul și cu mult in, ferind de soare, foarte fin.

Și cuprul ăsta depășit, dar nu se lasă sora mea că știe ea: și despre munca mea și despre gene, despre covoarele ce merg aici și despre perne.